Interviu cu maestra Reiki Fran Brown
In aprilie 2005, la finalul conferintei anuale organizate de catre Reiki Alliance, Oliver Klatt alaturi de Jurgen Kindler, au intervievat-o pe Fran Brown, unul din cei 22 de Maestri pregatiti de doamna Takata. In acest interviu, dansa ne povesteste despre pregatirea ei cu doamna Takata, cautarile ei in Japonia si calatoriile in jurul lumii.
Oliver: Fran, ieri seara, la ceremonia de deschidere, s-a spus ca acum poti face o retrospectiva a celor 27 de ani de maiestrie Reiki. Deci esti o veterana printre participantii la conferinta de anul acesta…
Fran: Am intrat in cel de al 27-lea an de cand sunt Maestru, correct. Cel de al 26-lea an s-a sfarsit in ianuarie si acesta este intr-adevar cel de al 27-lea. Am fost initiata ca Maestru Reiki in ianuarie 1979.
Oliver: Am citit ca ai primit initierea de gradul I in 1973. Deci practice ai in spate 32 de ani de Reiki, corect?
Fran : Corect!
Oliver : Pare o perioada foarte mare de timp. Eu am doar unsprezece ani de Reiki la activ si pentru mine e interesant, cu tine alaturi, sa stam si sa vorbim despre prezenta ta in Reiki de atatia ani… Deci prima mea intrebare este: cum te simti cu mai mult de 30 de ani experienta in Reiki?
Fran : Asta-s eu! (rasete) In 1977 sotul meu a murit si pentru o perioada am trecut printr-o pasa foarte proasta supa care mi-am pus intrebarea: hei, ce fac cu restul vietii mele? Ce sa fac? Si mi-am spus, OK voi preda Reiki! Deja aflasem de doamna Takata, asa ca am incasat banii din asigurarea de viata a sotului meu si mi-am platit nivelul de Maestru. Asta s-a intamplat in ianuarie 1979, pe un viscol cumplit, in sudul Iowei…
Oliver : Pare sa fi fost inceputul unei noi vieti.
Fran : Da, a devenit viata mea. Dar nu depind financiar de aceasta activitate. Nu folosesc banii pentru mine. Sunt reverend si in anul 1979 am infiintat un centru Reiki, “Centrul Artelor Vindecatoare Reiki”. Este un centru caritabil si e o subdiviziune a bisericii de care apartin. Orice imi ofera elevii, fie pentru terapiile Reiki, fie pentru cursuri, merge in contul potrivit. Ce primesc eu personal, investesc pentru sanatatea mea.
Oliver : Deci ai o educatie crestina?
Fran : Metafizic vorbind, da, crestina.
Oliver : Cum interactioneaza acest aspect cu Reiki? Spiritualitatea crestina si Reiki? E greu sa le mentii pe amandoua?
Fran : Nu e nici o problema. Unii ma mai intreaba de unde vine aceasta energie? Eu le spun ca e iubire neconditionata! Vine chiar de la Creator, fara legatura cu religia. Am predat pana si musulmanilor din Egipt si am avut si o scurta discutie pe tema energiei Reiki si cat e de compatibila cu Coranul. Dupa vreo ora am cazut de acord ca este perfect compatibila. Am preda unei familii intregi, doar barbati, pentru ca nu lasau femeile sa participe, spuneau ca femeile se tem…
Oliver : Prin ce tari ai calatorit si ai predate Reiki?
Fran : Cred ca prin vreo 15 tari.
Oliver : Chiar asa? Ne poti aminti vreuna?
Fran : Da, e ceva timp de atunci. In 1985 s-a strans un grup si m-au intrebat: Vrei sa vii sa ne inveti? Si am acceptat. Apoi am mers in Franta si timp de 20 de ani m-am dus acolo si am predat de doua ori pe an. Si se intampla ca la cursuri sa participe persoane venite de departe si care ma intrebau daca nu vin si la ei sa tin curs. Si le spuneam ca ma duc. Asa ca am ajuns sa predau in Noua Caledonie, Irlanda, Elvetia, Italia… Nu mai stiu toate tarile. Am fost solicitata sa predau si in Japonia si am fost acolo de trei ori . Cu invitatie. Ori de cate ori primeam vreo invitatie, acceptam. Si cei care ma invitau se ocupau de toata organizarea…
Oliver: Ati facut cercetari despre Reiki, in Japonia?
Fran : Da, am facut. Am tinut legatura cu persoanele potrivite.
Oliver : Ati putea sa ne impartasiti si noua cate ceva din ceea ce ati aflat despre originile sistemului Usui?
Fran : Am descoperit multe lucruri. Vineri seara, cand incepem cursul , va voi spune povestea exact asa cum o spunea doamna Takata. Povestea atinge anumite subiecte pe care le voi putea dezvolta la acel moment. Duminica dimineata va voi spune ce am aflat despre Usui, ceva foarte diferit fata de poveste. Da, Usui descoperise ceva……
El chiar a avut toate acele viziuni despre Reiki. Era un dar spiritual pentru Usui. Asta se intampla in 1921, iar el a murit in 1926. In acei cinci ani care i-a avut la dispozitie el a folosit si a predat Reiki. Un lucru surprinzator pentru mine. Am intrebat care a fost profesia lui si mi s-a spus ca avusese diferite meserii, in diverse domenii. Unul din ultimele sale locuri de munca a fost ca secretar al unui politician care pe vremea aceea era primarul orasului Tokio. Cred ca a calatorit mult impreuna cu acesta si a fost o perioada de success pentru el, dar nu pot spune daca aceasta perioada a coincis cu cea in care practica deja Reiki sau nu. Nu-mi dau seama.
Oliver : Da, e un subiect foarte vast… Anul trecut am fost in Japonia si am urcat pe muntele Kurama. Am simtit o energie incredibila acolo. Se spune ca acolo a fost Usui si a experimentat iluminarea Reiki…
Fran : Da, am si eu o poza cu copacii de acolo. Am urcat de trei ori pe munte, ultima oara acum vreo trei ani, pentru ca mi-e mai greu sa urc. Am predat Reiki si in Japonia, iar la unul din cursuri au participat 10 persoane. Unul din participanti era medic. Ne intalniseram deja in California, venise la una din intalnirile pe teme Reiki, organizate de mine joi seara si ramasese ca ne vedem in Japonia. Asa ca era si el printre ceilalti participanti, alaturi de preoti buddhisti si alte persoane. Si eu le-am spus ca nu pot sa urc! Si ei au protestat spunand ca pot! Asa ca am inceput sa urcam cu totii. Doctorul ma tinea de brat si urcam impreuna panta. Tinandu-l de brat, il urmam indeaproape. Avea si un scaunel pliabil si din cand in cand ma asezam sa ma odihnesc. Am urcat toate scarile, apoi a urmat o zona de platou, si – cu siguranta ai ajuns si tu pe-acolo – in acel moment i-a sunat pagerul si a fost chemat la spital. Preotii buddhisti i-au luat locul si m-au ajutat sa urc pana sus. De asemenea m-au prezentat calugarilor de la templu. Mai tarziu am ajuns la la locul unde se spune ca ar fi meditat Usui si s-a construit un altar… am admirat peisajul, fiecare a facut ce a crezut de cuviinta si apoi am coborat.Imi luase trei ore si jumatate sa urc si doar treizeci de minute sa cobor! Imi amintesc doar urcatul pe scari. Viata ar trebui sa fie distractiva…
Oliver : Ce ne puteti spune despre pregatirea pe care o aveti cu doamna.Takata?
Fran : Doamna Takata locuia in sudul Iowei. Fiica dansei era medic, daca-mi aduc bine aminte, si avea o clinica chiar in zona in care locuiau. DoamnaTakata locuia in camerele de jos dintr-o fosta ferma, un loc minunat. Acolo am vizitat-o in repetate randuri si ma invata lucruri interesante. O data a venit la ea un barbat din Tennessee, intr-un camion, pe un viscol ingrozitor. Vroia sa invete Reiki de la doamna Takata. Si in timp ce-i preda omului, imi arata si mie cum sa predau. Am stat cam o saptamana la doamna Takata si am practicat cam toate zilele si serile. Cand am ajuns la initieri, le-am repetat de nenumarate ori. Cred ca am gresit de sute de ori si i-am spus doamnei Takata ca pur si simplu nu tin minte. Am scos o camera video si am intrebat-o daca pot sa inregistrez. Ea a protestat, nu, nici o inregistrare! Asa ca am luat-o de la inceput. Imi spuneam in gand ca tot nu inteleg, apoi dansa a spus : OK, inregistreaza! Asa ca am tot procesul de initiere pe film. Am facut copii si daca initiez vreun maestru ii dau o copie si ii precizez clar ca e doar pentru el. Asa preda doamna Takata! Asa a spus dansa sa procedam, asa iti spun si eu sa procedezi. In aceasta privinta doamna Takata era foarte stricta. Cred ca era modul ei de a ne proteja. Cand mi-a predate simbolurile mi-a spus ca sunt sacre! Le poti copia si le poti da persoanelor ca sa le invete, dar dupa aceea trebuiesc distruse prin ardere! Daca cu totii am fi facut asa, nu ar mai fi aparut pe internet sau in carti. Eu nu le desenez niciodata pe nimic. Singurele pe care le am desenate, sunt cele pe care le folosesc la curs. Si ma asigur ca le recuperez la final.
Oliver : Cat timp te-ai pregatit cu doamna Takata pentru a deveni Maestru?
Fran : Cred ca pregatirea a durat ceva mai mult de o saptamana. A fost foarte intense. Dupa ce am terminat, a organizat un curs in Arizona. Asa ca am plecat in Arizona si am sustinut cursul impreuna. Eu i-am platit biletul de avion din Iowa in Arizona si din ce am produs la curs, i-am dat jumatate din partea mea. Apoi i-am platit biletul spre orice destinatie avea nevoie. Astfel mi-am continuat educatia. De cateva ori am predat impreuna. De fiecare data invatam ceva nou. De fapt ori de cate ori predau invat cate ceva. Invat de la oamenii carora le predau.
Oliver : Am citit ca multi spun ca au fost initiate de doamna Takata, inseamna ca au avut acelasi sentiment ca ori de cate ori erau cu dumneaei aveau cate ceva de invatat.
Fran : Da, asa este! O data , dupa curs chiar s-a intamplat ceva special. DoamnaTakata putea transforma lucrurile in aur. Intr-o seara, acasa la mine, mi-a aratat o pereche de cercei. Erau cu turcoaze, dar materialul din jur era metal ordinar. La scurt timp, eram intr-un motel din Arizona si ea purta acei cercei, cred ca singura data cand si i-a dat jos a fost cand mi i-a aratat, la sfarsitul cursului, si ce credeti: erau din aur! Doar ii vazusem inainte foarte bine si mi-i aminteam perfect! Am intrebat-o de unde ii avea si mi-a spus: Astia sunt niste cercei ordinari, am platit 50 de centi pe ei. Erau din metal ordinar, dar acum sunt din aur. Toata lumea putea vedea acest lucru! Astfel de lucruri se intamplau in mod frecvent. Faceau parte din spiritualitatea ei. Era foarte intuitiva!
Oliver : Pare foarte ciudat…
Fran : Eu nu am incercat niciodata sa transform obiectele in aur, dar am vazut alte lucruri uimitoare… La una din deplasarile mele in Japonia am fost la clinica Hayashi. Am inteles de ce locuintele sunt atat de scumpe in Japonia. De exemplu chiar in fata unei casute de maxim doua etaje, poti vedea o constructie de sase etaje. Probabil ca proprietarii casutei vandusera partea din fata a curtii. Deci am fost la clinica Hayashi, in fostul sau birou. Acum e centru chirurgical, cu doua etaje, si chiar in fata o cladire de sase etaje. Ambele sunt amplasate chiar peste drum de un mare spital. Cand m-am uitam pe strada nu am vazut decat un acoperis mic, albastru si m-am gandit ca asta trebuie sa fi fost casa lui Hayashi, dar nu m-am dus pentru ca nu am vrut sa par bagacioasa si pentru ca nu fusesem invitata. Am invatat multe despre obiceiurile japoneze. Inainte fusesem de multe ori in Japonia, datorita serviciului pe care il aveam, insotitoare de zbor. Dar in astfel de pozitie nu poti pastra legatura cu persoanele din tarile in care calatoresti. A trebuit sa invat si mi-am facut niste prieteni foarte buni in Japonia.
Oliver Mie mi se pare ca japonezii sesizeaza totul pana la cel mai mic detaliu. Vezi totul, orice gest, orice zambet…
Fran : Da, asa este. La o cina cineva mi-a spus ca tineam degetele exact ca ea. Era diferit fata de cum tin degetele majoritatea persoanelor. Dar era correct. Si mancam sushi in fiecare seara.
Oliver : Fran, care sunt activitatile tale legate de Reiki in present? Mai tii cursuri? Cum practici?
Fran : Ei bine, in fiecare seara de joi organizez seara evenimentelor Reiki, la mine acasa, si asta din 1980. Cand sunt plecata altcineva are cheia de la casa si intalnirea tot se tine, chiar si fara mine. Tin un curs pe luna, in afara de situatiile cand sunt in deplasare. De doua ori pe an predau in Franta. Mai merg si in Canada la “Primii oameni”, primii oameni care au fost acolo chiar inainte de vikingi. Unul din sefii de trib mi-a dat cadou o pana de vulture. Astfel m-a onorat ca le-am adus Reiki si lor…
Jürgen: Nu pare ca vrei sa te retragi din activitate.
Fran : Sa ma retrag…ce vrei sa spui? Ca as fi obosit? ( rad cu totii)
Jürgen: Tocmai mi-am amintit ca doamna Takata a vrut sa se retraga o data.
Fran : La varsta de 75 de ani a vrut sa se retraga, intr-adevar. Dar apoi , din contra, a inceput sa pregateasca maestri.
Jürgen: Inteleg…
Fran : Ea a murit pe 12 decembrie 1980. Mi-aduc aminte ca m-a informat cu vreo doua saptamani inainte.
Jurgen : Cand Takata era in spital i-a spus lui Phyllis ca o sa-i predea succesiunea, asa cum planificasera inca dinainte. Asta era dorinta doamnei Takata…
Fran : Da, doamna Takata isi spusese cu doi ani inainte sa moara ca intentiona sa o numeasca pe Phyllis ca succesoare a ei. Si dupa aceea a fost o lupta acerba ca sa se stabileasca cine-i urmeaza, Barbara Weber-Ray, si eu eram la mijloc…
Jürgen: Asta a fost cu mult timp in urma…
Fran : Da! Si acum am notat totul, exact asa cum m-a invatat doamna Takata. Tot ce m-a invatat ca sa ii invat si eu la randul meu pe ceilalti. Si fac totul ca la carte. Asa fac cand pregatesc un Maestru. Si le spun clar ca trebuie sa respecte intocmai tot ceea ce le predau, sa nu schimbe si sa nu adauge nimic. Sunt foarte mandra de maestrii formati de mine. Au petrecut mult timp cu mine si sunt profesori foarte buni.
Oliver : Cate persoane ati facut maestri? Ne puteti spune?
Fran : Cred ca am numarat vreo saptesprezece persoane la un moment dat.
Oliver : Fran, in cateva cuvinte, ce ai vrea sa le transmiti cititorilor revistei in legatura cu practica zilnica Reiki?
Fran : Nu pot sa rezum doar in cateva cuvinte (rad cu totii). Poate nu in foarte multe cuvinte…Cred ca Reiki este o placere! Cred ca face foarte bine! Cand tin un curs sunt in general in jur de 50 de persoane. Cursul in sine are doar 8-10 participanti. Restul sunt persoane care au participat la cursul meu inainte si vin la reaudieri. Sotul meu a trecut printr-o operatie de bypass, intr-o luni. I-am transmis Reiki. Marti dimineata s-a trezit si l-a intrebat pe doctor cand urmeaza sa-l opereze. Doctorul i-a spus: pai operatia a fost ieri! Nu a avut nici o durere nici in timpul, nici dupa operatie, desi trecuse printr-o operatie dificila. Faptul ca i-am transmis Reiki a fost ca o pastila antidurere. Deci, in cateva cuvinte: distrati-va cu Reiki! Functioneaza!
Oliver : Fran, iti multumim pentru interviu!