Reiju.org

Interviu cu maestra Reiki Mary McFadyen I

Vindecare si spiritualitate

Interviu cu Mary McFadyen / Noiembrie 2005

De Oliver Klatt

Oliver: Mary, iti multumesc pentru deschiderea de care dai dovada in legatura cu acest interviu. Ai fost initiata ca Maestru Reiki de catre dna. Takata, in vara anului 1980. Asta se intampla chiar cu cateva luni inainte ca dansa sa moara, in luna decembrie 1980.

Mary: Placerea de a ma afla aici e de partea mea. Iti voi spune tot ce pot. Chiar ma gandeam mai devreme la cum am inceput, dar memoria mi-e cam incetosata. Acum 25 de ani…am primit initierea Reiki gradul 1 in decembrie 1979, de la John Gray care a fost unul dintre primii Maestri ai doamnei Takata si cand am inceput sa practic Reiki, am facut vreo sapte sute de ore de Reiki cam in trei luni. Nu stiam ca era totusi neobisnuit – iti voi explica mai tarziu acest aspect… Apoi in iulie 1980 am primit initierea Reiki gradul 2 si i-am pus lui John una-doua intrebari despre cum se devine Maestru Reiki. Cautasem ceva timp de sapte ani, fara sa stiu ce anume cautam si, foarte interesant, cu sapte ani inainte de a descoperi Reiki adica in 1972, o ghicitoare pe nume Betty Bethards mi-a spus: “Esti profesor si vindecator”. Eu lucram intr-un birou de ani buni de zile si mi-am spus: “Ei bine, asta e chiar interesant…” si in anii care au urmat ma gandeam din cand in cand “Totul e bine si frumos, dar nu am nimic de predat si nici o metoda de vindecare”. Am incercat diverse tipuri de psihologie dar nici unul nu m-a atras suficient de mult. Si, chiar peste o saptamana se implineau fix sapte ani de la ghicitoare si l-am intalnit pe cel care avea sa ma indrume spre John Gray. Asa ca in decembrie m-am dus la John pentru Reiki gradul 1 si in iulie am primit gradul 2, dar in acel moment deja stiam ca asta cautasem. De fapt stiusem asta din primul moment. Cand am auzit despre Reiki, parca mi s-a aprins un beculet. Am mers la 300km departare pentru initieri si in acel moment tot nu stiam ce era Reiki. Stiam doar ca asta vroiam.

Oliver: Deci motivatia ta a fost sa devii o vindecatoare?

Mary: Da. Si cautasem ceva care sa faca ceea ce facea Reiki, deci mi s-a parut foarte potrivit. Chiar daca tot nu stiam ce era, eram sigura ca “Chiar asta e!. Deci am primit initierile de gradul 1 si 2 de la John Gray. La vremea aceea credeam ca dna. Takata e in Hawaii, asa auzisem, dar nu stiam mai mult decat atat. Am fost testata cu de-amanuntul atat inainte de a primi initierea de gradul 1, cat si cea de gradul 2 si cea de Maestru. Ceva s-a intamplat chiar inainte de a deveni Maestru Reiki – o persoana la care tineam foarte mult, o prietena, mi-a tradat increderea prin ceva ce a facut si m-a ranit enorm. A trebuit sa ma lupt cu situatia respectiva destul de mult. Pe vremea aceea traiam intr-o comunitate spirituala si stiam ca trebuie sa-mi pun in ordine sentimentele, ceea ce a durat vreo trei saptamani. Dupa trei saptamani am fost in stare sa spun “E in regula. Ea face ce vrea. Mie trebuie sa-mi pese de ceea ce fac eu” si astfel am depasit momentul. Chiar a doua zi m-am intalnit cu cineva cu care nu ma vazusem de un an si care mi-a spus: “Hei, stii ca Patricia va primi initierea de Maestru de la dna. Takata?” si eu am spus: “Nu, nu stiu!. Si respectivul mi-a spus unde anume urma sa aiba loc evenimentul. Habar nu aveam ca Patricia Ewing, prima persoana care ma introdusese in Reiki si care ma trimisese la John Gray, era in Oregon chiar atunci. Mi-a dat numarul ei de telefon si am sunat-o si am intrebat-o:”As putea sa particip si eu la cursul doamnei Takata?” pentru ca, stii, chiar vroiam sa o intalnesc. Si Patricia a fost de acord sine-am organizat astfel incat sa merg la Oregon. Am participat la primul curs al doamnei Takata. Preda gradul 1 pe parcursul a patru seri la rand. Dupa curs am intrebat-o pe Patricia “Cand as putea face cunostinta personal cu doamna Takata?” si ea a spus “Pai, poate duminica”. Duminica era ultima zi de curs si trebuia sa prind trenul pentru a ma intoarce inapoi in California, asa ca m-am gandit “O, Doamne, duminica e prea tarziu”. Am privit la dna. Takata care statea pe un scaun, de una singura. Ultimele persoane plecau din sala de curs si parea ca era inconjurata de un cerc de lumina; am privit-o si mi-am spus: “Acum!”, m-am indreptat spre ea si i-am spus cine sunt, i-am spus ca traiam intr-o comunitate spirituala, ca primisem atat initierea de gradul 1 cat si cea de gradul 2 de la John Gray si ca aveam la activ mai mult de 500 de ore de practica Reiki in ultimele luni…

Oliver: Chiar e mult…

Mary: Nu stiam ca era mult…nu stiam decat pe John si pe Patricia, iar Patricia traia in Oregon, deci practic eram singura care facea Reiki in comunitatea aceea din California de nord. Deci, i-am povestit despre mine doamnei Takata si i-am spus ca speram ca intr-o zi sa devin Maestru Reiki si am intrebat-o daca ma considera un potential Maestru Reiki…apoi m-am oprit din vorbit. Nu cerusem sa fiu initiata pe loc. Nu as fi avut curajul si nici nervii de a face acest gest! Dupa o pauza, dna. Takata a spus: “Ah! Trebuie sa incepem pregatirile imediat!” Apoi a chemat-o pe Patricia si i-a spus ca dorea ca eu sa stau la Patricia – pentru ca eu stateam in alta parte – asa ca m-a lasat impreuna cu Patricia urmatoarele cateva zile si ne-a initiat pe amandoua. Deci cand m-am intors acasa eram Maestru Reiki. Si eram socata. Nu-mi venea sa cred ca se intamplase. Eram in al noualea cer.Capul mi se invartea, eram de-a dreptul uluita.

Oliver: Deci ai primit de la dna. Takata tot ce aveai nevoie pentru a preda gradul 1, gradul 2 si initierile de Maestri, toate odata?

Mary: Da. Dar privind in urma, cred ca dna. Takata m-a initiat atat de repede pentru mai multe motive. Motivul principal cred ca era ca dna. Takata isi dadea seama ca nu ma avea sa fie printre noi prea mult timp. Pentru dansa era clar ca eram pregatita sa devin Maestru, desi nu facusem Reiki prea mult timp. Dar traisem in acea comunitate spirituala timp de mai multi ani.Imi urmam calea spirituala de ani de zile…cred ca aveam toate calitatile si daruirea pe care ea le cauta.Si aveam o experienta vasta cu Reiki. Nu predasem, dar practicasem sute de ore de Reiki pe diverse tipuri de probleme, deci cred ca de asta m-a initiat in acel moment…

Oliver: Mi se pare ca aceste circumstante difera cu mult de cele in care se tin cursurile in ziua de azi, in care intr-un singur weekend faci ceea ce se numeste cursul de gradul 1 si 2, inclusiv gradul de Maestru, toate intr-un singur weekend…

Mary: Da, cam fara continut…

Oliver: Exact. Deci de atunci predai Reiki, vreau sa spun, in mod regulat, fara pauze…?

Mary: Da…

Oliver: Stiu ca ai sustinut primul seminar de Reiki in Europa, la Hamburg. Deci primul seminar din Europa a fost in Germania…!?

Mary: Da, primul seminar european a fost la Hamburg in primavara lui 1981. Si a fost chiar interesant deoarece in urma cu 25 de ani era foarte dificil sa gasesti un spatiu unde sa tii un seminar la care sa participe un numar mai mare de persoane, si am gasit locul potrivit intr-un depozit daramat, langa docuri. Nu era un loc frumos, era mai degraba un loc in care s-ar fi adunat trupele pentru a face repetitii de cantat, dansatorii pentru a repeta, etc… A trebuit sa fac initierile intr-o bucatarie. Usa nu era pe balamale, asa ca trebuia sa o ridic, sa o pun la loc, sa fac initierea a doua persoane pentru ca doar doi incapeau, sa misc usa ca acestia sa poata iesi si sa faca loc altora, puneam usa la loc…(rade)…dar a fost un seminar cu adevarat minunat.

Oliver: Si cati participanti au fost?

Mary: Au fost 26…

Oliver: Destul de multi…

Mary: Da, multi, mai ales ca initierile le-am facut in bucatarie si toate miscarile alea cu usa, a fost o adevarata provocare… (rade)

Oliver: (rade)…Imi pot imagina…

Mary: Dar a fost o experienta minunata la sfarsitul careia foarte multor barbati care participasera, le siroiau lacrimile pe obraji. Intreaga experienta a fost minunata. Apoi am sustinut un curs la Frankfurt.  Acolo, la discursul meu introductive a participat o vrajitoare.Nu se inscrisese la curs, dar se intamplau lucruri ciudate in legatura cu seminarul, a fost de-a dreptul interesant. Apoi am fost la Findhhorn, in Scotia si am sustinut si acolo un seminar… Ce loc minunat! M-am intors acolo impreuna cu sotul meu si am petrecut trei saptamani in acel loc splendid. Interesant e ca saptamana trecuta, in Portugalia – unde sunt multi brazilieni – cineva mi-a spus: “Cunosc pe cineva care spune ca a primit initierile Reiki de la tine si persoana respectiva spune ca locuieste in Brazilia”. “Brazilia?” am intrebat , “nu am initiat pe nimeni in Brazilia”. Apoi mi-am adus aminte ca la cursul pe care-l sustinusem la Findhorn participase o brazilianca, in urma cu 25 de ani, deci probabil ca inca practica Reiki. Ea locuieste in nordul Braziliei…

Oliver: Ai predat Reiki in multe tari?

Mary: Da…

Oliver: Ne amintesti cateva?

Mary: Cel mai mult am predat in Germania. Doar intr-un singur an nu am venit, dar…

Oliver: Vrei sa spui ca ai predat Reiki aici an de an, din 1981?

Mary: Da, de doua ori pe an.

Oliver: Deci de 25 de ani…

Mary: In Germania am predat sapte ani la Tubingen. Iubesc acest oras! Apoi am predat la Ravensburg si in alta parte, la tara, intr-un “Schloss” (castel), si la Munchen, Nurenberg, Stierberg, Berlin, Hamburg, Bremen…

Oliver: Bremen…e orasul meu natal…

Mary: Chiarasa? Am predat acolo de vreo cateva ori si apoi am predat si in Elvetia de cateva ori. Cativa ani am sustinut cursuri in Islanda, apoi in Mauritius in Oceanul Indian, India…si mai unde? In Portugalia, Marea Britanie, insulele Hawaii – timp de cinci ani. Ce mi-a mai placut! Insulele Hawaii au fost unul din locurile mele preferate…

Oliver: Nu am fost acolo niciodata…

Mary: E minunat acolo si e o atmosfera calda… si bineinteles ca am predat peste tot in Statele Unite inca de cand am primit initierile…

Oliver: Fara nici o pauza?

Mary: Nu, fara pauza…Nu am fost in Germania intr-un an pentru ca intuitia imi spunea ca trebuie sa fac o schimbare asa ca le-am spus studentilor mei “Voi veni inca o data, voi preda Gradul 2 si apoi voi reveni dar nu voi mai preda nimic”. Si am primit o scrisoare de la Berlin in care mi se spunea : “Avem o gramada de oameni care te asteapta. Cand vii?” Asa ca am revenit. Nu prea am facut pauze in procesul de predare, cand nu am venit in Germania, am predat in State sau in alte locuri…

Partea a doua a interviului se poate citi aici


Looking for something?

Use the form below to search the site:

Still not finding what you're looking for? Drop a comment on a post or contact us so we can take care of it!

Archives

All entries, chronologically...