Reiju.org

” Sunteți iubiți

Sunteți acceptați. Sunteți de ajuns. Doar în Dumnezeu găsim aprobarea necondiționată a existenței noastre. Cine suntem, nu ceea ce facem, ne determină valoarea. Intrăm în rugăciunea în tăcere cu această cunoaștere și, sperăm, că o părăsim cu acceptare.

Acceptăm noi cu adevărat că Dumnezeu ne iubește? Credem noi în adâncul inimii noastre sau este ceva ce acceptăm doar la nivel mental ? Vestea cea bună este că nu trebuie să avem toate răspunsurile înainte să intrăm în rugăciune. Doar ne rugăm.

Dumnezeu este Tatăl nostru. El ne invită să-L cunoaștem într-un mod mai profund și mai relevant. Dacă cerințele Sale ar fi ca mai înainte de toate să-I înțelegem dragostea Lui infinită, nimeni nu s-ar apropia de El. Nu doar că Dumnezeu ne acceptă în rugăciune exact așa cum suntem, El trebuie să ne accepte așa cum suntem, altfel nici n-ar auzi de noi. Imaginați-vă dacă ar lăsa ca slăbiciunile și păcatele noastre să ne împiedice să ne apropiem de El. Dumnezeu nu se așteaptă și nici nu dorește să fim perfecți. El doar ne vrea pe noi.

Problema este că, noi credem că suntem ceea ce facem și așa devine foarte dificil să ne apropiem, de Dumnezeu cu încredere. Dacă noi considerăm că valoarea noastră este determinată de o acțiune sau o inacțiunea de-a noastră, nu putem să-l cunoaștem pe Dumnezeu în modul afectuos pe care El și-l dorește. Am pierde foarte mult timp încercând să fim perfecți, în loc să fim iubiți.

Nu vom fi respinși

Nu ești o greșeală.  Există un scop pentru tine și un plan pentru viața ta. Dumnezeu știe cum suntem tratați de oameni și înțelege faptul că ne este teamă că și El ne va trata în același mod. Respingerea este dureroasă, de fiecare dată. Prea des, chiar și atunci când facem tot posibilul, totuși suntem neînțeleși sau respinși de alții. În inima lui Dumnezeu, totuși, nu există să fii dat la o parte.

În rugăciunea tăcerii, suntem întotdeauna acceptați. Nu uitați că suntem iubiți pentru cine suntem, nu pentru ceea ce facem. Avem nevoie să fim vindecați de vina și rușinea care ne-a ținut departe de Dumnezeu atâta timp. Avem nevoie să ne eliberăm din încleștarea care menține păcatul în viețile noastre. El vrea să ne vadă eliberați de tot ceea ne-a oprit. El vrea să ne ierte păcatele și să ne dea harul și puterea de a “nu mai păcătui“ (Ioan 8:11).

”Dar Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).

Orice am face, să nu permitem păcatelor noastre să ne oprească din rugăciune! Acesta este o capcană menită să ne țină departe de Dumnezeu. Gândurile de nevrednicie, vinovăție sau rușine nu ar trebui să ne îndepărteze de Isus, care nu întoarce spatele nimănui. Suntem toți păcătoși, fiecare dintre noi. Toți avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu ne putem mântui singuri. Avem nevoie de Isus și de Milostivirea Sa. Ar trebui să ne folosim de taina împăcării, să ne mărturisim înaintea lui Dumnezeu și să venim la El din nou și din nou în rugăciune. El nu va obosi niciodată să ne ierte. Asta face El. El a murit pentru noi știind deja că suntem păcătoși.

Nu există nimic din ce știi tu și Dumnezeu să nu știe deja, și El te iubește deja. Haideți să ne apropiem de El, chiar dacă suntem plini de păcate, cerându-i har și îndurare în viețile noastre, fiind încrezători că le vom primi.

Bineînțeles că uneori, Îl jignim pe Dumnezeu, în gândul nostru, cu vorba sau fapta (sau chiar cu lipsa gândului, vorbei sau faptei) și cu toții avem multe lucruri pe care ar trebui să nu le mai facem pentru a ne îmbunătăți comportamentul. Păcatul nu este acceptabil niciodată, dar Dumnezeu va accepta întotdeauna păcătosul. Prin întâlnirea cu Isus Cristos are loc schimbarea noastră. Să ne concentrăm atenția asupra Lui și să ne apropiem de El prin rugăciunea tainică a tăcerii, indiferent de împrejurări. ”